Mărturiile arheologice paleocreştine descoperite în numeroase localităţi bănăţene atestă, fără nici o îndoială, că în Banat a existat o viaţă creştină încă din primele secole creştine. Conform Monografiei Mitropoliei Banatului, de I.D. Suciu, un număr de creştini izolaţi a existat în Banat „încă din vremea creştinismului timpuriu, adică înainte de prigoana pornită de împăraţii Diocleţian şi Liciniu", în dreapta Dunării, împotriva creştinilor. Desigur, nu se cunosc decât puţine nume ale unor astfel de creştini refugiaţi în Banat. Totuşi, tradiţia locală a păstrat amintirea lor. Istoricul Nicolae Tincu Velia, bazându-se pe această tradiţie, scrie în „Istorioara " sa că la Vărădia, „pe când romanii, colonii lui Traian erau încă unii păgâni, iar alţii creştini, aceştia se duceau pe sub ascuns şi-şi plineau cultul religios în caverna (peştera) din pădurea de sub râpa culmei"., loc numit astăzi „La chilii", unde mai târziu s-a ridicat o mănăstire.
Cele dintâi mărturii despre o organizare bisericească pe teritoriul Banatului sunt civesurile Litterata şi Recidiva, atestate documentar ca fiind sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Justiniana Prima, înfiinţată prin Novella XI din 14 aprilie 535, de către împăratul Justinian, Recidiva fiind identificată de istoricul Vasile Pârvan pe locul vechii Arcidava (Vărădia de astăzi). N-ar fi exclus ca în cetăţile menţionate să-şi fi avut sediul câte un horepiscop, trimis de arhiepiscopul de Justiniana Prima.
Documente ulterioare dovedesc în mod cert o neîntreruptă continuitate a vieţii creştine în această zonă geografică a Banatului de sud până în zilele noastre, cu toate vicisitudinile istoriei prin care ea a trecut de-a lungul secolelor, datorită poziţiei geografice şi strategice.
foarte frumos!ma mandresc ca am crescut si am radacinile din acest pamant sfant si binecuvantat Varadia!
RăspundețiȘtergere